miercuri, 21 februarie 2018

E la modă să citim

De ceva timp am observat ba în tren, autobuz ori metrou tot mai mulți oameni citind. Desigur, la prima vedere nu are cum să nu te bucure acest fenoment! O țară a cărei oameni citesc, se preocupă de cultură și artă cu siguranță este o țară ce se îndreaptă pe un drum bun.

De când am descoperit lumea minunată a cărților și porțile ce reușesc acestea să le deschidă am militat pentru promovarea lecturii. Desi, logic ar fi să mă bucure că văd din ce în ce mai multe persoane citind.

Problema e că nu mă bucură, ci mă înfurie. Și mă înfurie la culme!

Mă scoate din minți să văd că cititul a devenit o chestie la modă, făcută pentru că așa e trendy și pari chic. Mă înfurie să văd oameni trecuți de 40 de ani citind Winetou - desigur, dacă o citesc pentru a le face rezumatul copiilor, e ok. Altfel, Doamne, fă-mă să nu îi mai văd pe acești oameni.


Simt că mi se face părul măciucă și că aș fi capabilă să strâng toate acele cărți odioase, gen Sandra Brown, cărți ce nu îmbogățesc sufletește ori intelectual cititorul, ci doar îl fac să se simtă trendy că dimineața când pleacă la muncă are un aer intelectual.

Aș prefera să le înlocuiesc catastrofele acelea de romane siropoase cu ceva mai folositor, gen codul bunelor maniere, principii ce le lipsesc cu desăvârșire.

Cred că și dacă ar avea un morcov în mână în locul romanelor acelea ar fi mai util... Desigur, un alt aspect ce mă frapează este puterea de concentrare al celor ce săvârșesc actul lecturii în aceste mijloace de transport zgomotoase, pline ochi și uneori urât mirositoare.

Desigur, poate vorbește invidia din mine, eu om simplu, ce consider că este cu neputință de a te concentra într-o astfel de situație și să te bucuri pe deplin de frumusețea lecturii. Sau poate acesta-i motivul cărților insipide ce populează autobuzele și metroul.

Când vorbim de tren situația stă altfel, dintre toate trenul chiar consider că este un loc potrivit de lectură- acum depinde și ce alegi să lecturezi.

Nu mă înțelegeți greșit, mă bucur că a devenit cool să citim. Problema e că citim toate porcăriile... la fel cum în rândul alimentației s-au strecurat perfid produsele de fast-food, așa și în rândul cărților s-au strecurat aceste junk books, bune de transformat în hârtie igienică. Sau mașină de spălat creiere...


Un roman, o poveste, o carte ar trebui să te înalțe, să te poarte prin alte lumi, să te îmbogățească sufletește, să însemne ceva! Fiecare vârstă are genul ei de lectură, pentru că fiecare vârstă are farmecul ei...

Nu trebuie să citim ceva doar pentru că e trendy sau are un titlu cu care ne autoindentificăm. Am văzut atâtea exemplare din romanul Fata care citea în metrou că deja mă ia cu amețeală numai când văd un colț din coperțile acestei cărți.

Ar trebui să citim pentru că simțim asta, pentru că ne-o dorim și vrem să ne depășim condiția. Nu pentru că se poartă și dă bine ca într-un tren de metrou plin ochi să ne sprijinim din cei din jur dar să ținem cartea aia deschisă cu stoicism și să facem harakiri cu ea!

Nici nu îmi dau seama cum e posibil să fie tipărite atâtea idioțenii de cărți și cum de își fac drum până în poșetele unora. Pesemne că în viață atragem ceea ce suntem.

În fine, pentru a rezuma, vă rog, nu mai citiți doar pentru că e la modă! Citiți pentru că asta vă doriți, pentru că iubiți cărțile și poveștile lor. Citiți pentru că vreți să evoluați.

Doar pentru că țineți o carte în mână nu deveniți brusc mai inteligenți, mai buni sau mai sexy. Dacă transformăm ceva atât de frumos ca bucuria de a citi o carte bună în ceva la modă, înseamnă că omenirea se îndreaptă spre vremuri sumbre...

luni, 19 februarie 2018

Dispariția din Silver Water de Haylen Beck

Făcând parte din proiectul #2018booksforsoul, Dispariția din Silver Water este acel gen de thriller ce te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.

Deși era de ceva timp pe lista cu de citit, s-au adunat atât de multe cărți în colțul de lectură, în cât abia ce am terminat romanul scris de Haylen Beck.


Apărută la editura Herg Benet, Dispariția din Silver Water spune povestea unei mame ce străbate statul Arizona în căutarea unei vieți mai bune și a libertății. Fugită împreună cu cei doi copii ai ei dintr-o relație abuzivă, sper să își găsească pacea.

Totul se schimbă și acțiunea începe să capete aspect de thriller când este oprită de de un șerif local, șerif cu un comportament straniu. Acțiunea se precipită, tinde să scape de sub control și eroina sfârșește în arestul poliției.

Ce este cu adevărat straniu însă abia apoi urmează a se petrece, copii dispărând ca prin farmec. De asemenea autoritățile afirmă că încă de la bun început nu au existat, iar dacă au dispărut cu siguranță nu este vina lor, ci a mamei.

Un caleidoscop de sentimente, întrebări și situații stranii acaparează cititorul. Televiziunile fac și ele vâlvă referitor la cazul copiilor dispăruți, iar în capătul opus al Americii știrile par să trezească amintiri adânc îngropate.

Romanul este unul ușor de citit, palpitant și straniu în același timp- un adevărat reprezentant al poveștilor de acest tip.

O lectură plăcută, dar pentru care trebuie să aveți timp, câci vă spun sincer, este greu să o lăsați din mână și să o întrerupeți. Eu sufeream profund ori de câte ori eram nevoită să închid cartea și să plec spre muncă ori să gătesc. Mi-ar fi plăcut să am timp să o savurez după placul inimii.

Informații Dispariția din Silver Water de Haylen Beck

Ed. Herg Benet
Gen: thriller
Nr. pag.: 344
Preț: 29
Public țintă: 18+
Nota mea: 9

duminică, 18 februarie 2018

Istoria cameelor

Dacă ați avut ocazia să țineți în mâini o camee, să o admirați și să îi simțiți "sufletul", liniile fine și gingășia, atunci sunt sigură că ați devenit dependente de aceste bijuterii extraordinare, cu o lungă istorie.


Eu una sunt îndrăgostită profund de aces tip de bijuterie, de feminitatea, frumusețea și diafanul ei. Sunt piese unice, deosebite, ce le transformă într-un dar ideal. De asemenea, valoarea le crește în timp, ceea ce le transformă în adevărate bijuterii de familie.

Încă de la prima apariție, cameele, aceste mici bijuterii atent sclupate au fascinat lumea și au reușit să își "arunce" vraja asupra iubitorilor de artă și frumos.

Ele au apărut pentru prima oară în Italia, camee venind din arabicul khamea, ce semnifică amuletă, motiv pentru care cameele erau oferite în dar cu scopul de a aduce purtătorului/e sănătate, protecție și noroc.

Pe lângă faptul că denumește bijuteria în sine, camea definește și modul de lucru al acesteia. O bijuterie poate fi numită camee dacă este lucrată din același material, prin scluptare, iar imaginea reprezentată apare în relief.

Cel mai frecvent cameele se lucrează din scoici sau agate- vă atașez mai jos o fotografie ce reprezintă modul în care artistul scluptează în scoică portretul unei tinere.


Cameele pot fi scluptate în sidef (acele scoici ce produc și perle), în melcii de mare (pe la noi sunt la mare vogă între cei mici, căci puse la ureche pot auzi marea- off topic, dar simțeam nevoia acestui detaliu) și în agat. În funcție de materialul în care sunt scluptate, imaginile capătă diferite culori.

Cameele lucrate manual poartă semnătura artistului, cele ce provin din Italia sunt semnate de obicei pe spate, restul pe față, unde se află și imaginea.


Aceste minunate bijuterii au cunoscut un adevărat succes în epoca victoriană, reprezentând un dar special pentru nobili, familii regale sau diplomați.

În cazul doamnelor și domnițelor foarte apreciat era ca bijuteria dăruită să reprezinte portretul doamnei ce urma să o poarte. Desigur, peisajele florale ori zeitățile erau și ele la mare căutare.

O astfel de bijuterie venea întotdeauna prinsă pe o bază de aur sau argint, iar dacă clientul dispunea de fonduri suficiente, putea fi îmbunătățită cu diamante, perle sau alte pietre prețioase. Pandantivele aveau un sistem special ce le putea transforma lejer și în broșe, iar colierele cu camee erau destul de elaborate.

Atât de îndrăgite în epoca vitoriană, au existat pandante sau inele camee ce conțineau o "încăpere" secretă, loc în care posesoarea putea ascunde fotografia celui iubit, otravă etc.


Un fapt interesant este acela că la început cameele erau preopnderent purtate de bărbați, nu de femei. Treptat moda s-a schimbat, iar aceste bijuterii au devenit atât de îndrăgite de iubitoarele de frumos.

În prezent cameele nu se mai bucură de o atât de mare apreciere, însă rămân în continuare un dar prețios, special și a cărui valoare crește considerabil în timp. Sunt perfecte ca și dar de logodnă, nuntă, botez, absolvire sau orice alt eveniment important din viața unei domnișoare/doamne.

Personalizate, precum cele de la Eredi Jovon din Italia, Veneția, se pot transforma în adevărate bijuterii de familie. Vă imaginați cât de frumos ar fi ca peste ani și ani, strănepoata voastră să primească la majorat camea străbunicii.

Vă las mai jos 2 link-uri unde puteți admira mai multe camee și cine știe, poate cei de la Eredi Jovon vă vor convinge să dăruiți acelei persoane speciale o camee personalizată.

1. Camee Eredi Jovon

2. 2. Camee diverse

Vouă vă plac aceste bijuterii? Ați dori să dăruiți ori să primiți o camee?

sâmbătă, 17 februarie 2018

Mierea - alegerea naturală

Dacă acum ceva timp vă povesteam despre beneficiile mierii poliflore de la Apidava, acum a venit rândul mierii monoflore.

Dintre cele mai îndrăgite sortimente, de departe cea mai dragă îmi este mierea de salcâm, bogată în fructoză, vitamine și minerale.

Iar mierea de salcâm Roua Florilor de la Apidava este atât de gustoasă, în cât a devenit repede alegerea naturală a regelui pădurii, Moș Martin!


Puternic, voinic și frumușel, dacă și voi vă doriți să fiți la fel ca puternicul urs, mierea de salcăm este alegerea ideală! Fiind tipul de miere cel mai ușor de absorbit de organism, conferă energie și nutrienți, un stălp de bază în apiterapie.

De un galben pal, aproape incoloră, este un tip de miere fluidă, ce se cristalizează în aproximativ 1-2 ani.

Gustul plăcut o face repede preferata celor mici (dar și a celor mari), fiind singurul tip de miere ce nu schimbă gustul băuturilor sau a mâncării. Adăugată ca și îndulcitor în ceai, cafea sau limonadă, reprezintă variantă naturală și sănătoasă.

Introdusă în alimentația celor mici, cu precădere la masa de dimineață, este un real sprijin în sporirea imunității și un cocktail de vitamine. Acizii organici, fitohormonii, flavonoidele, precum și vitaminele B1, B2, B6, B12 sunt esențiali pentru o viață lungă și sănătoasă.

Printre minunatele substanțe ce se găsesc în miere și o fac o parte atât de importantă a apiterapiei, se numără:

- potasiul= având beneficii asupra inimii;

- fosforul= 100 g de miere conțin 20 mg de fosfor, rolul acestuia fiind de energizare a organismului;

- magneziul= asigură o bună digestie, sănătatea inimii, poate scădea riscul apariției cancerului și sprijină funcționarea sistemului osos. 100 g de miere conțin 20 mg de magneziu;

- fierul= necesar pentru buna funcționarea a țesuturilor, stimulează funcția sangvină a măduvei și funcțiile sistemului nervos. Un kg de miere conține 12mg de fier.

Pentru a vă fi mai ușor să urmați principiile apiterapiei și să introduceți mierea de albine în consumul zilnic, puteți să preparați diverse deserturi pe care să le îndulciți cu miere de salcâm, să înlocuiți zahărul cu miere sau chiar să preparați feluri principale.

Acest obicei natural, sănătos, va crește imunitatea organismului, vă ajută să luptați împotriva gripe și a răcelei și va ține departe diferite tipuri de infecții.



Brioșele cu cacaoa sunt excelente stropite cu miere de salcâm și servite cu fructe de pădure proaspete. Puiul umplut, stropit cu miere chiar înainte de a fi dat la cuptor capătă un gust deosebit și o crustă aurie de îți lasă gura apă.

Cei mici pot fi convinși să consume miere dacă este adăugată în brânzica dulce de vaci, peste mărul ras cu biscuite sau pe pâine prăjită cu unt. Dacă îi lăsăm să se implice în prepararea acestor mici gustări, stropindu-și singuri mâncarea cu miere, credeți-mă, o să îi cuceriți! Iar recipientul mierii Roua Florilor este ideal pentru copii. Ușor de folosit, dozează cantitatea de miere după placul vostru, nu curge și nu se împrăștie, ideal pentru mici mânuțe. Și cel mai important, poate fi reumplut ori de câte ori vă doriți.


Nu doar că mierea este o alegere naturală, dar este și sănătoasă! Și pentru că un om frumos este frumos nu doar pe afară, ci și pe interior, mierea de salcâm poate fi întrebuințată și în cosmetice, nu doar în apiterapie.

Frumusețea din borcanul cu miere vă garantează un ten catifelat, luminos și cu puține riduri- iar rețetele sunt infinite!

Pentru curățarea feței puteți să preparați o cremă ce conține:

- 6 g ceară albine;
- 1/2 g borax;
- 24 g ulei piersică;
- 4 g glicerină;
- 3 g miere;
- 12 ml apă.

Toate ingredientele de mai sus se amestecă, iar cu ajutorul unei dischete din bumbac vă puteți curăța tenul și zona decolteului, evitând zona sensibilă a ochilor și a buzelor.


Dacă sunteți sătule de soluțiile de demachiere din comerț, ce conțin tot soiul de ingrediente cărora nici nu le puteți prounța numele, puteți prepara un demachiant pe bază de miere:

- 120 ml lapte degresat;
- 1/4 linguriță miere;
- 1/2 linguriță glicerină.

Ca și mai sus, toate ingredientele se amestecă și cu o dischetă din bumbac puteți îndepărta machiajul.

De asemenea, un ten luminos, catifelat și sănătos trebuie exfoliat o dată pe săptămână, iar mierea este un ingredient minune în prepararea exfoliantelor:

Exfoliant 1- se amestecă 2 lingurițe de mălai fin, 2 lingurițe apă fiartă și jumătate linguriță de miere.

Exfoliant 2- se amestecă 1 linguriță zaț cafea cu o linguriță miere de salcâm.

Pe tenul curățat, prin mișcări circulare, ușoare, se aplică masca exfoliantă. Se clătește cu apă călduță. Puteți să nu mai aplicați crema hidratantă, căci mierea are rol emolient.

Mierea hidratează foarte bine, după cum vă spuneam și mai sus, fiind perfectă pentru prepararea unor măști pentru îngrijirea mâinilor. Mai ales dacă spălați multe vase, stați în frig sau aveți pielea uscată, mierea de salcâm vă poate ajuta:

- se amestecă o lingură miere de salcâm și o lingură ulei de macadamia. Masca se aplică pe mâini, cu mișcări ușoare și se lasă să acționeze 10-15 minute, după care se clătește cu apă călduță.


O serie de studii au demonstrat existența unor substanțe antibacteriene sau antibiotie în produsele apicole. În miere există o substanță inhibatoare ce ia naștere prin oxidarea glucozei, această enzimă putând vindeca angina și având efecte favorabile în infecțiile bucale, plăgi și arsuri.



Acest elixir al vieții, pe numele său de cod miere, este cunoscut din cele mai vechi timpuri, drept pentru care o sumedenie de curiozități au fost descoperite despre el:

- medicina populară folosește mierea pentru rănile ce se vindecă greu, acoperindu-le cu un strat generos din acest produs;

- produsele de origine animală conservate în miere și-au păstrat aspectul proaspăt, dar și proprietățile organoleptice;

- în trecut mierea era foarte rară, fiind folosită doar în serviciul religios și în hrănirea animalelor sacre;

- prima monedă (IV î. Hr) avea gravată pe ea o albină, simbol al hărniciei;

- cele mai vechi documente despre miere au fost descoperite în  Irak (2100-2000 î. Hr.) și conțin un text ce se referă la o rețetă de leacuri și unsori pe bază de miere;

- pentru a culege 1 kg de miere, albinele ar trebui să cerceteze aproximativ 4 milioane de flori și să zboare o distanță egală cu ocolul pământului;

- din miere se pot prepara diverse băuturi alcoolice, vinul din miere fiind extrem de deosebit.


Moș Martin recomandă consumul moderat de miere, fiind o alegere naturală, sănătoasă și de o mare importanță pentru organism. Dacă vă doriți să fiți puternici, neînfricați și sănătoși ca minunații urși, mierea de salcâm combate oboseală, vă energizează, crește rezistența fizică și susține recuperarea după intervenții chirurgicale și efort. 

Intrați pe site-ul Apidava pentru porția zilnică de sănătate!






vineri, 16 februarie 2018

Invisible lipliner by Essence

La ceas de weekend vreau să vă vorbesc despre un produs ce vă poate ușura "munca" în ale machiajului.

Dacă sunteți adeptele rujurilor în culori puternice, dar nu prea vă pricepeți în arta creionului de buze, am descoperit un produs minunat: lipliner-ul transparent de la Essence!

Acesta vine într-un ambalaj stilat, pe alb cu argintiu, având un sistem retractabil. Creionul deși este alb, pe buze/piele devine transparent, astfel putând fi utilizat pentru orice culoare de ruj.


Acest lipliner se utilizează ca un creion obișnuit, trasând conturul buzelor și dându-le forma dorită, ca mai apoi să aplicați rujul. Partea bună constă în faptul că este transparent, ceea ce elimină disconfortul vizual ce obișnuia să apară atunci când nuanțele celor două produse nu semănau.

Rujul se aplică perfect, nedepășind linia trasată cu lipliner-ul, fără ca acesta să se vadă (IUHU)!

Un alt punct pozitiv este faptul că invisible lipliner se aplică mult mai ușor decât un creion obișnuit, nu necesită ascuțire, iar dimensiunea acestuia poate fi reglată.

Nu are gust sau miros și se potrivește cu orice tip de ruj, fie el solid ori lichid.

Până să descopăr acest liplinear detestam să îmi pierd timpul conturându-mi buzele înainte de a aplica un ruj roșu ori închis la culoare, mai ales dacă nuanțele nu se pupau. De când am cumpărat creionul invizibil de la Essence, rujurile închise la culoare sunt mult mai des utilizate.

Îmi pot contura buzele rapid, dându-le ce formă doresc, fără să mă preocup că îmi zgârii pielea sau culorile nu se potrivesc.

Având o textură cremoasă, ușor de aplicat, ce nu necesită ascuțire, e o mai mare plăcere să aplici lipliner-ul acesta.

Vă recomand din toată inima produsul, merită un 10+, transformând machiajul într-o adevărată plăcere.

Credeți-mă, buzele voastre îl vor adora!

miercuri, 14 februarie 2018

Dăruiește amintiri cu Bohemian Photo by Iuliana Olteanu

"Photography is about capturing souls not smiles." (D. Tapshanov)


Indiferent că sărbătoriți Sf. Valentin, Dragobetele, că detestați aceste sărbători ori că alegeți să celebrați iubirea dintre voi în oricare altă zi din an, cred că cele mai bune daruri sunt cele care rămân. După cum spune și Iuliana Olteanu, "ședințele foto rămân un cadou ideal, peste ani vă va aminti de Noi, cei de atunci. Este cel mai bun motiv să profitați de reducerea de 25% la sesiunile foto ale lunii februarie și de fotocartea 10X15 cadou!"

După cum vă spuneam și în postările trecute, trăim într-o perioadă în care consumerismul este pe primul loc, totul merge pe repede-nainte, nici nu a trecut bine Crăciunul că suntem bombardați cu mesaje pentru ziua îndrăgostiților, toate pentru a ne determina să cumpărăm mult, mult, cât mai mult!

Așa că, ce ați spune dacă ați ieși din tipare și ați oferi în dar acelui cineva special din viața voastră o ședință foto?!

Nu doar că o să îl/o surprindeți cu un cadou inedit, dar așa o să aveți parte de amintiri ce or să dăinuie peste ani. Și de ce nu, puteți face asta o tradiție. Alegeți o fotografie preferată din cele 30 și o repetați în fiecare an- parol că nepoții ar aprecia asta.

Poate eu nu exprim prea bine ideea asta cu prezentul captat pentru totdeauna și transformat într-o nestemată, așa că o las pe Iuliana să vă explice mai bine: "fotografia este modalitatea mea de exprimare prin care pot oferi deopotrivă ceva lumii. O cale de a prinde frânturi de oameni și clipe și de a nu uita de noi înșine. De a îngheța o părticică de viață care poate s-ar fi evaporat altfel. O amintire, o clipă, o privire ce îmi doresc să o transpun atât de viu încât să nu las praful să se aștearnă și să o șteargă. De aceea nu sunt adepta cadrelor de tipul stați la poză și cheeeeese , ci îmi place să surprind firescul, spontanul, esența, ce e dincolo de suprafață. Aceasta fiind și luna dragostei, îmi amintesc faptul că fotografia e un limbaj comun prin care am cunoscut și m-am apropiat de omul iubit. De fiecare dată când mă gândesc la ce înseamnă fotografia pentru mine, cuvântul recunoștință mă fulgeră, pentru că a vedea, a simți și a transpune într-o imagine mi se par daruri extrem de prețioase."


Iar dacă sunteți un cuplu îndrăgostit de vintage/boem, să știți că Iuliana organizează și ședințe foto de acest fel! 

Dacă vă surâde ideea de a oferi un cadou atât de intim și special, puteți să luați legătura cu Iuliana aici.


luni, 12 februarie 2018

Recenzie Păpușarul din Cracovia

Cartea despre care vreau să vă vorbesc astăzi este puțin atipică pentru blogul meu, căci se adresează adolescenților.

Desigur, poate fi citită de oricine, indiferent de vârstă și chiar aș recomanda să nu o cumpărați celor mici. De ce, vă spun în rândurile de mai jos.


R.M.Romero este autoarea romanului Păpușarul din Cracovia, iar povestea ce stă la baza cărții este o combinație de fantastic cu real, mixat în așa fel în cât să îi atragă pe cei mici.

Cartea vine cu o copertă frumoasă, colorată, ce place ochiului, culorile sale prinzând nu doar la cei mici, ci și la cei mari. Drept urmare, nu m-am putut abține și am cumpărat romanul.

Pe scurt, cititorul este introdus în lumea Karolinei, o păpușică vie, cu o inimă ciudată, adusă de un vânt prielnic în atelierul păpușarului din Cracovia.

Reușind să scape din lumea sa, invadată de șobolani amenințători, puși pe distrugere și rău, ajunge în lumea oamenilor, unde este pe cale să izbucnească cel de Al Doilea Război Mondial.

Păpușarul și Carolina se împrietenesc cu o familie de evrei, acesta fiind oarecum și punctul de plecare al romanului. Odată cu intrarea trupelor germane în Polonia și ocuparea Cracoviei, începe adevărata dramă.

Un mix de magie, întâmplări ciudate și fapte inexplicabile, cu aventuri inimaginabile pentru o păpușică atât de mică precum Karolina te poartă în timpuri ireale.

Orice copil ar fi fermecat de șobolanii cei răi ce distrug căsuțele din turtă dulce și felinarele din zahăr, de păpușelele vii, de luptă dintre bine și rău.

Cu toate acestea, nu aș recomanda romanul celor mici, pentru că din punctul meu de vedere autoarea este mult prea implicată în această poveste. Un autor bun, părerea mea, prezintă ambele variante, cu plusuri și cu minusuri, fără a condamna. Descrie faptele și întâmplările, lăsând ca cititorul să decidă ce este bun și ce este rău.

În această carte din start germanii sunt văzuți ca oaia neagră, sunt condamnați, chiar descriși ca niște vrăjitori răi, iar ceilalți victime.

Nu contest acest lucru, dar atunci când prezinți anumite fapte celor mici, nu trebuie să ți se întunece judecata și să arunci cu piatra într-un popor- indiferent ce păcate îl apasă.

A trebuit să aștept cam 3 săptămâni până să scriu această recenzie, căci aș fi picat în capcana ce o condamn la R.M. Romero și aș fi fost mult prea subiectivă.

Pe scurt, povestea este frumoasă, cucerește și îți stârnește interesul, însă nu o cred potrivită pentru cei mici, din cauza implicării atât de subiective și a judecăților de valoare făcute de autoare. La 10 ani este dificil pentru un copil să privească cu ochi critic romanul și povestea prezentată și este ușor să cadă în capcana deschisă- condamnarea nemților pentru toate atrocitățile. Este trist ce s-a întâmplat, au fost multe victime, dar corect este ca celor mici să li se ofere o imagine de ansamblu, iar decizia asupra cine a fost victima și cine nu, să le aparțină.

Informații Păpușarul din Cracovia

Ed. Rao
Colecția Ficțiune
Nr. pag.: 320
Preț: 25 lei
Public țintă: +10
Nota mea: 5 (cu indulgență)